Praf de carbune

Statul este cu siguranta cel mai prost administrator, in special pentru ca nu reglementeaza corespunzator managementul companiilor pe care le detine.

Contractele de management pentru unitatile de stat sunt facute doar cat sa respecte o lege ce nu este adaptata mai deloc principiilor economice si de management actuale. Cum altfel poti interpreta situatia de la Societatea Nationala a Lignitului Oltenia? O societate cu zeci de milioane de euro datorii la stat care vrea sa inchirieze insa autovehicule pentru conducere si lanseaza o licitatie in valoare de 1,4 milioane lei. Nu numai ca doresc sa inchirieze masini, dar le vor cu tot cu soferi pentru anumiti directori. Intr-o tara in care aproape orice angajator iti cere sa ai carnet de conducere, in cazul acestei societati ti se asigura sofer. Poate ca domnii din conducere lucreaza non-stop – analizeaza rapoarte de profit, au tele-conferinte despre rentabilitatea extractiei de carbune, transmit emailuri cu informari despre productivitatea muncii – si nu au cum sa isi conduca masinile.

Partea cu adevarat interesanta este motivul pentru care inchiriaza aceste masini. Fiind o societate care nu are profit (nici nu ma mir, de altfel), nu are voie sa achizitioneze masini. Prin urmare, in urma unui brainstorming de pe urma caruia cred ca au reiesit multe alte idei de eficientizare a activitatii si reducere a costurilor, a aparut si aceasta idee. Hai sa inchiriem cateva masini. Au hotarat ca ar fi bine vreo 42 de masini alocate, o parte, managementului superior, iar alta parte pentru utilizarea in functie de nevoi. Nevoia secretarei, fiului managerului, fiicei directorului economic si participarii la discutiile cu sindicatele – doar sunt masini de teren, conform caietului de sarcini pus la dispozitie de Hotnews aici.

Sunt foarte curios din ce buget a alocat directorul SNLO banii pentru inchirierea masinilor. De asemenea, mi-as dori sa citesc justificarea trimisa catre Ministerul Economiei pentru a debloca o asemenea suma din bugetul companiei – chiar sper sa fie necesara obtinerea unui acord scris din partea Ministerului pentru sume atat de mari.

In orice caz, domnul Daniel Burlan, a dat dovada de un profesionalism desavarsit. A dovedit ca intelege conditia grea a unui manager responsabil si, in plus, este preocupat peste amsura de motivarea angajatilor din subordine.

De acelasi profesionalism dau dovada si cei care au agreat contractul colectiv de munca prin care se acorda dreptul de a avea masina cu sofer, fara a lega aceste drepturi de performantele companiei.

Pentru ca nu as fi fost bucuros sa se mai angajeze cativa oameni daca aceasta societate ar fi fost pe profit si ar fi contribuit la cresterea incasarilor la bugetul statului.

Cum insa nu este decat o mare gaura neagra in care se pompeaza banii statului in mod constant – si ar fi atatea alte destinatii mult mai profitabile – o asemenea decizie nu demonstreaza decat nepasare si urmarirea interesului personal – nu prea sunt calitatile unui bun manager, nu?

Si sunt sigur ca vom mai fi martorii a multor asemenea decizii, pana cand si SNLO nu va ramane decat un pic de praf de carbune.

Advertisements
This entry was posted in De pe la stat adunate, Economia pe intelesul meu, Printre altele... and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Praf de carbune

  1. Pingback: ..::Stiri Brasov - Noi vedem Brasovul altfel::..

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s