Stoluri

Aripi negre, zvonuri negre
George RR Martin – Cantec de Gheata si Foc

Exista zone intunecate in tara in care traim. Zone ce nu mai vad lumina soarelui umbrite fiind de aripile negre ale corbilor ce le dau tarcoale, le acopera, le sugruma. Sunt mii si mii de corbi ce acapareaza fiecare pozitie mai inalta, zbatandu-se pentru fiecare creanga cat de cat bogata, ciugulind resturile ce vin de mai sus sau ravnind la cascavalul vecinului.

Diferite stoluri sunt prin preajma. Unele zboara ciclic la patru ani, altele la sase sau chiar la opt ani. Unele vin chemate la ordine, altele isi croncane independenta. In spatele fiecarui stol stau cativa corbi cu acces direct la cascaval. Pasari mari, cu penaj mai intunecat decat noaptea far’ de luna, fara istorie, fara martori.

Mai sunt si corbi mai mici ce incearca sa apuce fara croncaneli din bucatile mari de cascaval zarite de la inaltimi. Multi ataca in stol, cand stolul lor ajunge sa detina cheile catre camarile cu bunatati. In acele momente avem parte si de o transformare a celorlalti corbi dictata de supravietuire. Penajul lor se albeste, ca sa nu fie zariti si demascati de pasarile chemate la ordine sa curete mizeria lasata in urma.

Nu trebuie sa fim pacaliti de albeata lor capatata la schimbarea purtatorilor de chei ce are loc la fiecare patru ani. Ieri am vazut cum penajul se schimba din alb in negru si din negru in alb foarte usor. Acum patru ani, o tanara pasare cu penaj alb isi dregea glasul admonestand stolul negru purtator de chei si cerand sa fie pedepsit un corb prea lacom. Furase de aflase toata tara. Acum, aceeasi pasare, cu penajul negru stralucitor al celui acuzat, cere sa un fie admonestata si lasata la mana (sau aripa, de vreti) a pasarilor ce trebuie sa curete mizeriile facute. Considera ca, daca ar fi cercetata prin gusa dupa bucati de cascaval mancate, ar crea un precedent periculos.

Si croncanitorii, indiferent de ce directia aratata de crengile pe care isi duc veacul manacand cascavalul, au scapat-o de cercetari. Corb la corb nu scoate ochii si nu scoate la lumina cascavalul inghitit. Iar curaj sa isi deschida gusa si sa isi desfaca aripile pentru cercetari nu are nicio pasare sau niciun pasaroi. Toti cei din stolurile actuale au urme de noroi prin gheare, ramasite de cascaval prin ciocuri si pulberi lucitoare prin aripile ce bogatii strans.

Aripi negre, zvonuri negre. Pentru noi. Caci mai este mult pana cand vom reusi sa gasim acei soimi care sa alunge toti corbii pe unde le este locul – prin camari insalubre doar cu mucegaiul de pe cascaval pe post de mancare.

Advertisements
This entry was posted in Politica incoace si incolo, Printre altele... and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Stoluri

  1. Pingback: ..::Stiri Brasov - Noi vedem Brasovul altfel::..

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s