Bunicuto, dar de ce ai ochii atat de mari?

Cand ti se atrofiaza un simt, celelalte se dezvolta, capacitatea de perceptie se accentueaza, astfel incat sa poti primi mai multe informatii. Organismul uman se adapteaza, devii mai sensibil.

Luati, spre exemplu, vazul. Nu este asa ca acest simt s-a dezvoltat foarte mult in ultimii ani? Am dezvoltat capacitatea de a vedea toate cusururile celorlalti imediat. Fiecare virgula ce lipseste unui text, fiecare greseala ne sare in ochi. De la kilometri distanta ne dam seama cine are operatii si cine nu. Observam cu ochii nostri de soim toate crimele, non-valorile si scandalurile din orice colt de tara. In plus, pentru ca privirea a devenit atat de patrunzatoare incat nu vrem sa aducem atingere intimitatii, inchidem ochii pentru a nu vedea faptele de coruptie, minciuna, propriile defecte sau unde am gresit.

Nu e mai prejos nici pipaitul. A devenit atat de sensibil, incat putem palma banii de spaga fara sa ii vada nimeni si ne si dam seama exact de suma in secunda in care ajung in buzunar. In plus, acest simt ne place sa il exersam in fiecare zi, in public sau la televizor, in direct si in reluare. Cum este atat de dezvoltat il punem sa verifice calitatea materialelor incluse in corpul uman de diferiti doctori. Se simte sau nu? Nu da gres niciodata. De fiecare data nimerim zonele cele mai umflate. In fiecare zi e folosit din ce in ce mai mult in tot felul de operatii medicale. Luam amprentele dentare ale sotiei cu pumnul, testam marimea ficatului partenerului de bautura cu genunchiul. Am ajuns atat de sensibili incat testam cu fruntea problemele sinusurilor pietonului ce a indraznit sa treaca pe trecere in fata masinii noastre. Da, acel pieton (va) avea probleme cu sinusurile.

Mirosul. Simtul nostru olfactiv trebuie laudat. Distinge fiecare “fragance” a celor trei parfumuri de marca ce au poposit pe trei zone diferite ale corpului domnisoarei ce isi plimba tocurile prin mall. In plus, elimina mirosul de transpiratie a colegului de birou proaspat iesit de la intalnirea avuta cu seful lui care i-a spus a zecea oara in cinci zile ca este criza si poate sa angajeze pe altcineva in 2 zile. Stabileste cu exactitate fiecare ingredient al mancarurilor gatite de vecinii de scara si le separa de cei care au facut gratar in spatele blocului. Si ne mai minunam ca japonezii nu reusesc sa “robotizeze” acest simt.  Nu au cum sa faca fata performantelor actuale ale nasurilor noastre.

Ai zice ca papilele gustative au fost supuse unor tratamente cu steroizi. Probabil ca urmare a mancarurilor sanatoase pe care le preferam in locul ciorbei facute ca la mama acasa. Indiferent daca din cauza E-urilor din salamuri sau din sandvisurile cu chiftele si branza, gustam fiecare clipa de umor macabru sau indecent si ni se pare desprins din scenetele lui Caragiale. Si pentru ca limba este atat de dezvoltata, inghitim toate prostiile indrugate de politicieni de douazeci de ani incoace. E clar, avem o sensibilitate la miere si zahar. Cum vine cineva sa ne roage sa votam ceva si ne duce cu zaharelul, cum am sarit cu stampilele mai rau ca ursul la miere. Ba uneori ne sunt aratati morcovii autostrazilor si facem acelasi lucru. Deh, ne place si gustul mancarii sanatoase.

In cele din urma, auzul. Aici suntem pe deplin multi-tasking. Dezvoltatorii unui anumit soft au mult de invatat de la urechile noastre capabile sa distinga notele muzicale emise de cincisprezece casetofoane de masina simultan, in patru stiluri diferite si toate cu volum la maxim. Si sa identifice, intre timp, si cantatul pasarelelor din padurea alaturata, ca si clipocitul apei ce curge peste peturi si borcane de mustar. Ne antrenam si seara la televizor urmarind parlamentarii care vorbesc toti deodata. De fiecare data reusim sa intelegem strategiile de dezvoltare a tarii si mesajele pline de intelepciune transmise despre criza si faptul ca au nevoie sa isi creasca salariile si pensiile lor. Sau ale magistratilor. Avem un teren propice si pe strada. Surprindem vorbele de duh ale indragostitilor din trafic ce nu rezista sa nu isi manifeste dragostea prin pupatul masinilor, concertul claxoanelor pe trei voci, ultimul single in top la radio, discutiile la telefon ale intarziatului la servici sau la o intalnire, floricele verbale ale taximetristilor sau adresate lor. Daca ar fi sa fac un top, cred ca auzul este cel mai dezvoltat.

Doar ca avem o problema. Ni s-au dezvoltat toate cele cinci simturi. Trebuie sa recunoastem ca percepem realitatea mult mai bine, creierul nostru aduna mult mai multe informatii. Si ma intreb care este simtul care ni s-a atrofiat?

M-am gandit ca al saselea simt o fi cel care a suferit. Insa cred ca pana si acesta este mult mai bine dezvoltat in zilele acestea. Ne dam seama cand e cazul sa ne dam la fund ca seful sa nu ne banuiasca pe noi. Simtim cand partenerul de afaceri nu “s-a prins” si tragem de un contract care sa il duca spre faliment, intuim miscarea electoratului si schimbam partidul. Sau antrenorii de fotbal. Sau jucatorii nationalei. Clar, nu suferim la capitolul intuitie.

Asa ca, ramane un singur raspuns posibil. Cred ca un singur simt s-a atrofiat foarte mult in ultima perioada. El este de vina pentru tot ceea ce se intampla.

Al saptelea simt a disparut. Raspunsul la intrebarea “Bunicuto, dar de ce ai ochii atat de mari?“ s-a schimbat. Acum este: “Pentru ca nu mai am bun simt!”.

Advertisements
This entry was posted in Opinii personale, Printre altele... and tagged , , . Bookmark the permalink.

One Response to Bunicuto, dar de ce ai ochii atat de mari?

  1. Pingback: ..::Stiri Brasov - Noi vedem Brasovul altfel::..

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s