Cum sa pierzi sindicatele?

Cati sefi de sindicat sunt necesari pentru a dezamagi oamenii? Si unul singur ar fi indeajuns, insa e mult mai bine cand sunt marea majoritate. Ca sa fim siguri ca nu ramane vreun sindicalist care sa mai creada in idealuri ca protectie, reprezentarea intereselor, cinste, onoare, impartialitate. Sefii marilor confederatii nationale nu gandesc asa. Nu aduc beneficii idealurile sindicale. Pragmatismul politic si orientarea dupa cele mai mari stimulente personale sunt mult mai multumitoare. Si mai usor de aplicat, la urma urmei.

E de preferat sa te uiti in sondajele de opinie si sa vezi cine ar fi partidul cu cele mai multe intentii de vot. Odata identificat, incepi negocierile. Ce oferi, tu, ca Mare Sef de sindicat?

In primul rand, multi indieni cu salarii mici (fara nicio tendinta rasista exprimarea) care pot iesi in strada la comanda. Cum partidul tipa ca tara piere, are nevoie de guri aditionale care sa creasca volumul strigatului. Ca nu ti-ai atins niciodata obiectivul privind numarul de guri ce tipa la unison, nu mai conteaza. Esti Mare Sef si poti da vina pe vreme, autobuze blocate, etc.

In al doilea rand, indienii au drept de vot. Si sunt multi. Atat de multi ca pot transa majoritatea prin parlament sau chiar la prezidentiale. In plus, mai stiu sa si scrie – numele si semnatura in special, pe orice lucru cu sau fara valoare – motiuni, petitii, referendum. Pardon, nu trebuia sa mentionez de referendum. E lucrul fara valoare mentionat mai devreme. Pentru ei, fara valoare. Prin urmare, putere mare de negociere pentru Marele Sef de sindicat. La care se adauga si prestatiile belicoase prin toate canalele media. Nu-i asa ca denumirea aceasta de canal se potriveste perfect? Si nu e indeajuns doar prin media. Mai sunt si congrese, oameni care trebuie linistiti, pentru ca succesul e sigur. Sindicatele sunt cu noi. Mesajul are mai multa forta decat Armata e cu noi. Nu de alta, dar ii avem si pe ei in ranita unui sef de sindicat. Am nascocit un sindicat mic al disponibilizatilor si i-am scos in strada. Ce va spuneam de indieni? Multi si asculta de ordine.(repet, nu e nimic rasist).

Numai ca acum incep problemele. In primul rand, indienii acestia au si ei capul pe umeri. Si oricat i-ar crede Marii Sefi de sindicat niste prosti care merita doar aruncati incoace si incolo, se inseala. E drept ca in momentul marilor aglomerari tipatoare pentru vreun ideal nerealizabil, au un comportament ce uita de buna cuviinta si buna crestere, insa au ochi sa vada si urechi sa auda. Dincolo de mesajele cu care sunt bombardati. Si, din pacate, au ce sa vada. Ca de exemplu, ce se intampla cu puterea lor de negociere de mai sus. Ce anume s-a negociat?

In primul rand, cresterea salariilor. E buna asta, nu? Exista vreo posibilitate sa fie aplicata? Poate, dar cu respectarea anumitor conditii. Li se spun conditiile? Nu. Se stiu conditiile de catre partid si/sau Marii Sefi? Cu siguranta. Sunt mintiti? Trageti singuri conditiile.

Din aceeasi oala este cresterea pensiilor. Vezi mai sus. Cuvant cu cuvant. Inclusiv conditia.

Dar, ca Mare Sef, mai trebuie negociat ceva. Vedeti voi, un Mare Sef are nevoi pe masura. Adica Mari. Si sunt necesare venituri pe masura. Tot Mari. Ca de exemplu, 7400 lei pe luna bani din cotizatiile indienilor. Pai nu ne luptam noi pentru cresterea salariilor? De fapt, remuneratia Marelui Sef este investitia pe care o face sindicalistul de rand in speranta ca va fi ajutat sa ii creasca salariul. Si pensia. Si beneficiile. Si e fraier. Scuzati, dar asa este. Cum altfel sa fii, cand tu ai 600 salariul dintre care dai 10 lei la sindicat pe luna, ca sa castige unul 14300 lunar. Cate salarii de ale tale? Banii castigati de tine in doi ani? Ca sa stea la televizor si prin congrese? Sa obtina apoi slujbe pe la diferite firme sau chiar posturi in administratie? Sa iti devina din sef de sindicat sef in minister si sa te dea afara pentru ca nu mai are buget sa plateasca acele cresteri salariale. Sau sa iti creasca taxele. Te simti acum dezamagit, membrule de sindicat?

Asa ca Marele Sef a negociat sa nu declare averile. Problema este ca partidul acela nu poate hotari. Deocamdata. Si indienii au vazut. Cei care un stiau inca. In orice caz, din fericire mai sunt si sefi de sindicat cu bun simt. Am vazut unul din Timisoara. Care a ignorat aberatiile de chemari de la centru la renuntarea la lucru voluntara – adicatelea pe barba indianului – si a cerut oamenilor sa munceasca. Un om neafectat inca de Marile Nevoi. Sper sa si ramana asa. Nu i-am vazut declaratia de avere, sper insa sa nu contina informatii care pot dezamagi. Pentru miscarea sindicala adevarata, inca mai sper.

Pentru ca, in rest, marea majoritate se lupta cum sa dezamageasca mai multi oameni. Si cum sa iti pierzi exact puterea de negociere.

Advertisements
This entry was posted in Politica incoace si incolo, Printre altele... and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Cum sa pierzi sindicatele?

  1. Pingback: ..::Stiri Brasov - Noi vedem Brasovul altfel::..

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s