Lupul paznic la (n)oi

Se stie foarte bine ca nu poti pune un lup paznic la oi. Nu daca vrei sa ramai cu mioarele. Asa ca, de recomandat este sa iti alegi niste caini ciobanesti – special antrenati in aceasta meserie, fara interese directe la carnea mielutelor. Ce te faci insa, cand nu ai asa ceva care sa aibe in grija turma? Si angajezi lupi pe acest post?

In primul rand, lupii deghizati in dulai, fac ordine printre catei si oasele ce le primesc. Si osul lor este substantial mai mare decat al celorlalti, dupa ce isi termina rondul. Vorba aceea: “Noi fratii tai? Potaie! O sa iti dam o decizie….”. Era cu “bataie” versul, dar se intelege. Asa au dat, oricum, cu decizia. Au dat in toti, mai putin in drepturile lor. Iar daca noi, cateii, am vrea sa reclamam cuiva, nu mai avem cui. Ei sunt dulaii dulailor, cei ce pazesc turma si se asigura ca nimic rau nu se intampla. Ca totul este ca la carte.

In afara de acest lucru, dulaii ar trebui sa fie impartiali. Sa fereasca turma de orice pericol, de orice deviere de la traseul stabilit prin transhumanta. Dar nu prea se intampla acest lucru, pentru ca sunt cu totii tributari ciobanilor ce i-au pus in posturi. Ca e baci ungurean, cioban dobrogean sau moldovean, toti au acces direct catre dulai. Iar directiile se dau, fara drept de tagada. Directii se dau si turmei. Dar avem iar a face cu lupii nostri deghizati. Pentru ca o haita e alcatuita din mai multe familii. Iar familia dominanta poate sa nu fie a ciobanului care da directia turmei. Si atunci directia data turmei nu se poate aplica. Iar problema principala nu este legata de respectarea regulilor turmei, ci de faptul ca ciobanii ceilalti nu sunt de acord. Din principiul opozitiei inteligente, nu ca ar fi gresit ceva. Dar, istoria ne-a invatat ca decat sa se faca ceva, chiar si gresit, mai bine nu se face nimic. Asa e la (n)oi. Ca la altii e altfel.

Sa nu uitam si alte atributii extraordinare de dulai omnipotenti. Sa se pronunte asupra cateilor si/sau ciobanasilor care au incalcat regulile turmei. Ca mai sunt cazuri care ajung la ei, cazuri cu oase mari si grase. Probabil si de aceea nu se dau rezolutii. Ma gandesc ca sunt atat de apetisante oasele intrucat nu poti renunta la ele. Ca greata nu o cunosc. Ce, ati mai vazut voi lup, pardon, dulau, care sa refuze mancarea?

In final, acum iar stau sa judece daca turma e pe drumul cel bun sau nu. E grea munca, vorba aceea, ca e de gandit. Si au cerut amanare. Probabil nu s-au primit toate directiile de la toti ciobanii. Ca argumentari se fac la cerere si dupa cum convine. Doar ne pricepem la interpretari. Vezi articolul de fata.

Oricum, vai de turma cand ciobanii sunt imprastiati, iar dulaii sunt lupi. Dar asa e pe la (n)oi.

Advertisements
This entry was posted in Politica incoace si incolo, Printre altele... and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s